Keratoconusul
Face parte din categoria distrofiilor corneene si consta in deformarea progresiva, in forma de con, a corneei, de obicei bilaterala.
Cel mai frecvent apare si e diagnosticata la varsta adolescentei, sitruatie in care poate progresa relativ repede, exista si cazuri descoperite abia la varsta adultului, situatie in care, cel mai frecvent, debutul a fost dupa adolescenta, iar evolutia a fost foarte lenta, uneori chiar stagnanta dupa 40-45 de ani.
- Simptomul principal este scaderea acuitatii vizuale, atat la distanta, ca si la apropape, iar la consultul oftalmologic apre un astigmatism neregulat, pe care pacientul nu il avea din nastere sau din copilarie, deci, recent aparut.
- Diagnosticul se stabilleste pe baza neregularitatii astigmatismului, vizibila atat de la o simpla masuratoare manuala (keratometria Javall), cat si la masuratoarea automata a dioptriilor (cu "dioptronul"), dar, mai ales, pe topografia corneeana - aceasta fiind si principalul mijloc de diagnosticare si de urmarire a evolutiei bolii.
- Tratamentul depinde de stadiul bolii in scala determinate generic ca avand patru astfel de stadii.
In primele faze, scaderea vederii data de astigmatismul neregulat poate fi ajutata cu prescrierea de ochelari cu lentile cilindirice sau sfero-cilindrice, dar, dupa un timp, acestia nu mai pot ajuta, deformarea corneei devenind prea mare si neregulata. In faza urmatoare se pot prescrie lentile de contact (numite "dure" sau "rigide", cu cilindru incorporat - lentile torice). Dupa un anumit stadiu, nici acestea nu mai pot ajuta, devenind necesara o operatie: incepand cu interventia de stabilizare a deformarii corneei, numita "cross-linking", pana la operatia de transplant de cornee.Tendinta moderna este sa se efectueze cross-linkingul inca din faze mai incipiente, mai ales la tineri, in ideea ca va stabiliza, va incetini sau chiar va opri evolutia bolii.
Distrofiile corneene
Distrofiile corneene sunt afectiuni prin care cornea isi pierde transparenta, din cauza unor opacitati la nivelul ei, efectul fiind scaderea acuitatii vizuale in diverse grade.
Opacitatile din cornee pot avea forme si intinderi diferite, si, mai ales, localizari diferite in cornee - criterii dupa care aceste afectiuni se impart in distrofii anterioare (localizate in straturile anterioare ale corneei), posterioare (localizate in straturile posterioare) si totale (in toata grosimea corneei).
Diagnosticul este relativ usor de stabilit si se realizeaza la un examen de rutina, cu biomicroscopul, dar, pentru a vedea mai exact tipul si localizarea distrofiei, se recomanda o tomografie de cornee (OCT corneean). Acest lucru e important pentru tipul de tratament chirurgical recomandat – transplant de cornee lamelar anterior (DALK), posterior (DSAEK, DMEK) sau total (perforant).
Keratitele
Keratitele sunt inflamatii ale corneei, produse de diversi factori: de natura infectioasa – keratite infectioase (virale, bacteriene, fungice) sau de natura iritativa (chimica, mecanica, etc).
- Exista factori favorizanti pentru producerea keratitelor, cum ar fi: sindromul de ochi uscat (ochiul nu mai secreta cantitatea si calitatea lacrimilor normale), purtarea lentilelor de contact in conditii de igiena si intretinere incorecte, expunerea ochilor la un mediu poluat, cu vant si praf.
- Simptomele sunt: inrosirea ochilor, cu senzatia de jena,intepaturi, sau chiar durere, fotofobie (sensibilitate la lumina), senzatie de ochi uscat si scaderea acuitatii vizuale.
- Diagnosticarea acestor afectiuni se face prin examenul polului anterior ocular, cu biomicroscopul, la care se adauga si alte investigatii: examen al secretiei conjunctivale, test Schirmer pentru aprecierea umectarii ochiului cu lacrimi, tomografie de cornee (OCT cornean).
Abcesul cornean
Este o infectie localizata a corneei, de obicei de natura bacteriana sau fungica, cu potential sever, atat prin afecatrea importanta a vederii, cat si prin posibilitatea evolutiei spre o complicatie serioasa, ulcerul cornean, urmat de perforarea globului ocular.
- Simptomele sunt de scadere a vederii, inrosirea ochiului, dureri oculare importante, inrosirea si tumefierea si a pleoapelor.
- Diagnosticul este clinic, pe examen biomicrocopic al corneei, si paraclinic, prin examenul de laborator al secretiei conjunctivale si al materialului recoltat din abces.
