Cauzele aparitiei glaucomului pot fi impartite in:
- cauze genetice, aparent necunoscute (Glaucomul primitiv, cu unghi deschis), in care factorul genetic are o proportie, dar nu e o cauza absoluta
- cauze anatomice, legate de forma unghiului dintre iris si cornee (Glaucomul cu unghi ingust/inchis)
- cauze diverse care pot duce la cresterea tensiunii ocular, in mod cronic sau acut: tratament cortizonic, traumatisme oculare, malformatii oculare, cataracta hiper-matura, etc (Glaucomul secundar)
Tipuri clinice de glaucom:
- glaucomul cronic e cel mai adesea asimptomatic, diagnosticul fiind pus din intamplare, la un consult de rutina; uneori poate avea simptome nespecifice – lacrimare intermitenta, senzatie de oboseala oculara, senzatie de “simtire a ochilor”; in forma foarte avansata, scade si vederea, in special campul vizual, care se ingusteaza treptat-treptat.
- glaucomul acut, sau atacul/subatacul de glaucom are un debut zgomotos, cu dureri oculare si pe jumatate de cap, cu inrosiea ochiului si scaderea semnificativa a vederii; uneori se asociaza si varsaturi. Desi este foarte periculos, are avantajul ca, fiind foarte bogat in simptome, determina pacientul sa se prezinte repede la medic
- glaucomul secundar, daca e conic, e caracterizat prin acceasi “discretie” a simptomelor, ca si glaucomul primitiv cu unghi deschis (cronic), dar, daca e acut (de exp. Glaucomul facotoxic, determinat de o cataracta foarte “coapta”, care s-a “spart” in ochi), atunci, e foarte dureros si insotit de scaderea marcata a vederii.
- glaucomul congenital e vizibil la nou-nascut printr-un aspect deosebit al ochilor, care apar foarte mari, bulbucati, cu cornea opaca, in loc de a fi complet transparenta, si cu sesizarea din oartea parintilor ca bebelusul nu urmareste obiectele, lumina, etc.
