Diagnosticarea glaucomului

Avand in vedere simptomele specifice, diagnosticarea glaucomului este uneori dificila, dar are cateva indicii obiective:

1. Tensiunea oculara marita
   • domeniul normal este intre 10 si 21-22 mm coloana de mercur; valorile de 22-23 sunt la limita, impunand controale oftalmologice periodice si corelarea cu alte examene oculare; valorile peste 23-24, gasite in mod repetat, pledeaza serios pentru acest diagnostic, dar si in acest caz trebuie corelate cu alte examinari: pahimetrie, camp vizual, tomografie de nerv optic (HRT)
   • de mentionat ca exista si glaucomul cu “tensiune joasa” sau “fara tensiune”; in acest caz celelalte masuratori pot confirma sau infirma diagnosticul Pahimetria (grosimea corneei) este foarte importanta in evaluarea corecta a presiunii intraoculare! Presiunea intraoculara se masoara cu Tonometrul Goldmann si cu Tonometrul computerizat non-contact
2. Afectarea nervului optic la examenul fundului de ochi: acesta prezinta o largire specifica (excavatie)
3. Afectarea specifica a campului vizual.
4. Modificari specifice pe HRT (tomografie de nerv optic), chiar in stadii incipiente
   • Alte elemente de diagnostic: simptomatologia, factorii de risc, ereditatea, gonioscopia (forma unghiului dintre cornee si iris sau prezenta de material anormal la nivelul lui, ce poate impiedica scurgerea umorii apoase)
   • Nu orice crestere a tensiunii intraoculare inseamna glaucom. Exista cresteri ale presiunii intraoculare, fara alte modificari specifice glaucomului, care se incadreaza in Sindromul de hipertensiune intraoculara. Aceasta entitate trebuie urmarita cu mare atentie de catre medicul oftalmolog.

Tratamentul glaucomului

Glaucomul necesita un tratament adaptat, combinand tratamentul medical (picaturi) cu tratamentul laser si interventii chirurgicale. Numai medicul oftalmolog care va urmareste evolutia poate stabili tratamentul adecvat, schimbarea lui in alta faza a bolii, sau tratamentul combinat.

1. Glaucomul cronic
   • necesita controale periodice si dispensarizare:
     • masurarea lunara a tensiunii oculare (normal este intre 12-22 mmHg, obligatoriu de corelat cu grosimea corneei); tensiuna oculara trebuie masurata cu tratamentul efectuat inclusiv in ziua controlului
     • urmarirea bianuala a campului vizual (CV)
     • efectuarea bianuala a tomografiei de nerv optic (HRT)
     • examenul fundului de ochi pentru aspectul nervului optic
   • tratamentul initial: cu picaturi, zilnic, continuu (fara intreruperi), comform prescriptiei medicului
   • daca tratamentul cu picaturi este sau devine ineficace, si boala da semne ca inainteaza (pe CV si HRT), sau cand pacientul se prezinta direct in faze avansate ale bolii, se recomanda interventia chirurgicala. Aceasta poate fi:
     • Trabeculoplastie laser - are dezavantajul ca poate avea efect limitat in timp
     • Interventie chirurgicala propriu-zisa, constand in realizarea unei fistule prin care umoarea apoasa poate sa circule mai usor si sa fie eliminata din ochi, scazand astfel presiunea intraoculara
       a. Trabeculectomie sub volet scleral
       b. Implantare de Sunt Ex-Press - cel mai modern tratament chirurgical al glaucomului cronic
2. Glaucomul acut
   Reprezinta o urgenta de diagnostic si tratament: el necesita, pe langa tratament medicamentos (picaturi, pastile, perfuzii) si tratament laser (iridotomii Laser Yag ), sau direct operatie.
   • pacientii care au facut atac de glaucom la un ochi au un risc marit de a face si la celalalt ochi; de aceea, dupa tratarea ochiului cu atac, se va face tratament profilactic la celalalt ochi - iridotomii Laser Yag
3. Glaucomul congenital
   Este, de asemenea, o urgenta de diagnostic si tratament, necesitand interventie chirurgicala precoce intr-un serviciu specializat de oftalmo-pediatrie
4. Glaucomul secundar - determinat de anumite boli oculare sau generale - se trateaza in primul rand prin rezolvarea cauzei care a dus la cresterea tensiunii oculare, asociata cu tratament cu picaturi anti-glaucomatoase si, eventual, interventie chirurgicala.

Mentionam ca tratamentul cu picaturi poate avea reactii adverse, de obicei lipsite de gravitate (usturime la instilare, inrosirea ochiului, cresterea genelor, pana la scaderea vederii prin edem macular cistoid, sau reactii alergice marcate). In aceste cazuri, doar oftalmologul curant poate schimba tratamentul. De asemenea, interventiile chirurgicale pot avea complicatii intra-si postoperatorii (vezi pagina "Chirurgia glaucomului - complicatii")

Concluzii:

• o data diagnosticat glaucomul, cel mai important lucru de controlat este reducerea presiunii intraoculare prin tratament medicamentos si/sau chirurgical, urmata de mentinerea ei la un nivel corespunzator
• prin tratament, glaucomul NU dispare, el se afla doar intr-o stare “protejata” care nu afecteaza viata zilnica; pentru a-l tine sub control, examenul oftalmologic trebuie sa fie continuu si regulat
• glaucomul netratat duce mai intai la scaderea periferica a vederii si apoi la orbire ireversibila; diagnosticarea si tratamentul precoce reprezinta singura aparare contra bolii.