Dilema nastere normala versus cezariana in functie de gradul afectiunii miopice a femeii insarcinate este una dintre cele mai controversate probleme legate de sarcina. In general, miopia evolueaza in special in adolescenta, dar se cam stabilizeaza pe la varsta de 21-22 de ani. Aparitia unei sarcini la o pacienta cu miopie poate duce la cresterea miopiei, mai ales daca viitoarea mamica este mai tanara de aceasta varsta.
IMPORTANT: Riscurile oculare ale sarcinii la o persoana cu miopie nu sunt legate in mod direct de valoarea miopiei, ci de modificarile aparute la fundul de ochi, si anume la zonele mai subtiri si mai sensibile din periferia retinei, cu potential de a se rupe si de a determina dezlipirea de retina. Factorii declansatori pentru producerea rupturilor zonelor "sensibile" retiniene pot fi: loviturile oculare sau in zona fetei, eforturile fizice mari (ridicare de greutati, "trasul" de aparate de forta la sala de sport, efort de tuse, nasterea pe cale naturala).
De aceea este obligatoriu examenul fundului de ochi al oricarei gravide in ultimele luni de sarcina. Daca se gasesc astfel de leziuni predispozante, fie se face un tratament Laser pentru a le bloca, fie se recomanda nasterea prin cezariana. Astfel poate fi evitat riscul cel mai mare, producerea unei dezlipiri de retina

Si afectiunile oftalmologice au “timing”-ul lor: unele boli oculare sunt urgente maxime de tratament, altele pot fi amanate, dupa stabilizarea situatiei locale sau dupa ce tratamentul medicamentos nu mai este eficient.
Astfel, dezlipirea de retina este o urgenta maxima de tratament chirurgical, fiecare zi de intarziere fiind esentiala in evolutia post-operatorie. Daca este operata la timp, recuperarea vizuala poate fi maxima.
Traumatismele perforante oculare sunt, de asemenea, urgente maxime, operatia in urgenta avand rolul macar de a curata si de a “inchide” plaga oculara, urmand ca ulterior, dupa caz, sa se completeze printr-o noua operatie alte eventuale leziuni asociate.
Tot o urgenta este si atacul de glaucom, dar numai dupa ce se incearca timp de 1-2 zile stabilizarea situatiei locale si scaderea tensiunii oculare; daca acest lucru nu s-a realizat, interventia chirurgicala se impune rapid.
Operarea cataractei se impune atunci cand afecteaza viata cotidiana a pacientului. Operatia de cataracta are un prognostic excelent - este, de altfel, operatia cu cele mai mari reusite de recuperare a acuitatii vizuale, chiar de 100%, daca nu sunt asociate si alte leziuni oculare. De asemenea, cataracta congenitala trebuie operata rapid dupa ce a fost diagnosticata, uneori chiar de la varsta de cateva saptamani sau luni. Glaucomul cronic este o alta afectiune oculara ce poate necesita operatie, dar numai daca tratamentul cu picaturi este ineficient sau depasit. In acest caz, momentul operator trebuie foarte bine hotarat de catre medicul curant si chirurg.
Momentul optim pentru operarea strabismului la copil se decide de catre specialistul in strabologie, in functie de gradul strabismului, varsta copilului si rezultatele tratamentelor anterioare. La adulti, strabismul se poate opera in orice etapa, dar in acest caz rezultatele sunt destul de limitate ca eficienta si cu posibilitatea recidivei.
In ce priveste transplantul de cornee, e bine de stiut ca, fiind un tesut organic, nu artificial, acesta poate fi respins in orice perioada a vietii pacientului, transplantul putand fiind limitat ca rezultat functional si necesitand, uneori, un re-transplant.

Retinopatia diabetica este o afectiune a vaselor de sange ce hranesc retina: acestea devin slabite, se rup si "scapa" fluid si sange in retina, reducand vederea. Evolutia este progresiva, in ani de zile, iar fara un tratament adecvat duce inevitabil la orbire.
Cauzele bolii nu sunt complet cunoscute; odata aparuta insa, evolutia acesteia nu poate fi oprita, ci doar incetinita sau intretinuta. In stadii incipiente, retinopatia diabetica nu are simptome, de aceea toti pacientii diagnosticati cu diabet zaharat trebuie sa efectueze un control oftalmologic periodic (1-2 ori pe an), pentru detectarea timpurie a modificarilor retiniene.
Tratamentul retinopatiei diabetice depinde de localizarea si gravitatea bolii. Cand zona afectata este retina periferica si leziunile sunt incipiente, tratamentul consta in urmarirea atenta a bolii. Cand zona afectata este macula (zona centrala a retinei), se impune tratamentul cu laser, in sedinte periodice.
In retinopatia diabetica proliferativa (deja avansata), tratamentul cu laser este utilizat pentru a opri aparitia si dezvoltarea a noi vase de sange (se aplica puncte de laser pe toata retina). In cazurile avansate sunt necesare operatii complexe pe retina si corpul vitros - vitrectomie, cu aplicatii laser intra-operatorii sau crio-aplicatii, urmate de injectare de aer, gaz expandabil sau ulei de silicon - dupa caz.

Numim afectiuni congenitale acele simptome sau boli cu care bebelusul se naste.Ca regula generala, daca nu sunt semne vizibile, putem depista afectiunile oculare la nou-nascut in primele luni de viata, dupa reactiile pe care copilasul le are la stimuli luminosi.
Cea mai frecventa afectiune oculara congenitala este cataracta congenitala. Aceasta este o pierdere de diverse grade a trasparentei cristalinului, care poate fi uni- sau bilaterala. Cand cristalinul este opacifiat in totalitate, pupila apare alba inca de la nastere, semn relativ usor de observat de catre neonatolog. Cataracta congenitala reprezinta o urgenta de tratament, atunci cand copilul nu vede, mai ales daca e unilaterala.Tratamentul este exclusiv chirurgical.
Alte afectiuni congenitale sunt infectiile oculare congenitale:
a. Infectii intraoculare, cu grad de severitate de la mica la foarte grava. Se dobandesc datorita unei infectii a mamei cu acesti agenti patogeni, in timpul sarcinii, “microbul” trecand si la fat.
b. Infectii superficiale oculare dobandite in procesul de nastere, sau infectii intraspitalicesti din sectia de nou-nascuti. De obicei, fiind cantonate la suprafata ochiului, au prognostic bun, putandu-se trata cu antibiotice.
O afectiune congenitala severa, cu prognostic de multe ori rezervat, este glaucomul congenital – afectiune care consta in cresterea marcata a tensiunii intraoculare si cresterea de volum a globului ocular. Tratamentul este chirurgical.
Strabismul congenital: unul sau ambii ochi sunt deviati - in plan orizontal spre interior sau spre exterior, sau in plan vertical. Daca este o deviare marcata, operatia in primele luni de viata este o necesitate. Daca nu este foarte evidenta, sanctiunea terapeutica se mai poate amana pana la 2-3 ani.
Retinopatia de prematuritate este o afectiune congenitala relativ frecvent intalnita la nou-nascutii prematuri, mai ales cei care au stat timp mai indelungat la incubator. In cazuri mai severe, este necesar tratamentul chirurgical.
Afectiuni congenitale ale pleoapelor: ptoza palpebrala (pleoapa superioara este “cazuta”,acoperind partial sau total partea din fata a globului ocular, interferand si cu axul vizual); epicanthusul (un pliu al pleoapei superioare si / sau inferioare la unghiul intern al ochiului, adesea dand aspectul fals de strabism convergent); colobomul congenital al pleoapei (absenta unei portiuni din pleoapa, de obicei cea superioara) si altele, mai putin frecvente. Daca sunt foarte evidente si inestetice, tratamentul chirurgical plastic al pleoapelor poate rezolva problema, mai tarziu, in cursul vietii.

Presbiopia este o modificare a refractiei oculare datorata pierderii, o data cu inaintarea in varsta, a elasticitatii cristalinului si muschiului care il sustine. Aceasta modificare a cristalinului are ca efect scaderea acomodatiei, adica scaderea treptata a capacitatii lui de de a vedea bine lucruri situate aproape. Debutul acestei scaderi a acomodatiei este pe la varsta de 40-45 ani, dar se accentueaza treptat pana la 60-65 de ani. Primul semn al presbiopiei este dificultatea de a citi un text cu litere relativ mici.
Pentru pacientii care nu doresc sa poarte ochelari, exista posibilitatea lentilelor de contact "progresive", care conțin atat dioptria de distanta (care poate fi si zero), cat si dioptria de aproape.
In principiu, exista doua mari tipuri de operatii care elimina dependenta de ochelari: cu Laserul Excimer - metoda "Monovision" - si o alta metoda, prin care se inlocuieste cristalinul natural al ochiului cu un implant de lentila numita "multifocala", care cuprinde atat dioptriile pentru distanta, cat si pe cele pentru aproape. Numai specialistul cu experiența in chirurgie refractiva poate sa va indrume cel mai bine in sensul alegerii operatiei potrivite.

Clinica Oculus trateaza probleme oftalmologice cu grade diferite de complexitate, incepand cu nevoia de ochelari pana la afectiuni diverse care afecteaza vederea: cataracta, glaucom, boli de cornee, degenerescente maculare, dezlipire de retina, vicii de refractie-miopii, astigmatisme, hipermetropii, retinopatia diabetica, traumatisme oculare etc.
Fiind o clinica predominant chirurgicala, principalele probleme oculare ale pacientilor nostri sunt cele care pot fi rezolvate chirurgical, adresandu-se noua tocmai pentru a efectua o operatie. Cel mai frecvent intalnite sunt cazurile de cataracta, glaucom, vicii de refractie, degenerescenta maculara si dezlipire de retina.

Sunt afectiuni in care interventia chirurgicala nu este doar cea mai eficienta metoda de tratament, ci SINGURA metoda, cum ar fi cazul cataractei si dezlipirii de retina. In ce priveste stadiul evolutiv, e bine de stiut ca orice boala oculara trebuie tratata sau/si operata inainte de a ajunge in stadii avansate, cand vederea e deja foarte mult afectata.

Siguranta, lipsa complicatiilor postoperatorii, operatii nedureroase si de scurta durata, extrem de usor de suportat de catre pacient, vindecare rapida cu re-integrarea imediata in viata sociala si profesionala.

Dupa orice operatie la ochi pacientul trebuie sa urmeze un tratament postoperator cu anumite picaturi, care este obligatoriu. In rest, recomandarile se refera la cateva restrictii, cum ar fi: sa nu se apese/scarpine la ochi, sa se fereasca de curenti de aer intensi sau de mediu foarte poluat, sa evite eforturile fizice foarte mari.
Acestea sunt valabile pentru aproximativ doua saptamani, dupa care pacientul poate sa-si reia stilul de viata anterior operatiei, inclusiv practicarea unui sport etc.

Chiar daca nu are simptome, un prim consult e necesar oricarui copil inainte de a merge la scoala, la varsta de 5 ani; daca are semne sau simptome oculare (de exemplu, un "ochi fugit intr-o parte"), chiar mai devreme, de indata ce parintii au observat aceste semne.
Un alt consult poate fi efectuat la varsta adolescentei, iar ulterior, daca nu sunt simptome oculare, la varsta adulta. Dupa varsta de 40 de ani, un control oftalmologic la 2-3 ani e binevenit. Pentru persoanele care au antecedente familiale de boli oftalmologice, cum ar fi glaucomul, controlul se poate realiza anual. Diabeticii, de asemenea, ar trebui sa faca un consult oftalmologic anual.

Aparitia afectiunilor oculare nu prea poate fi prevenita, dar putem anticipa si, eventual, evita progresia unei boli. De exemplu, un adult care are parinti cu glaucom, poate, prin controale preventive, sa depisteze foarte precoce aparitia primelor semne de glaucom si sa faca tratament din timp, pentru a evita avansarea bolii.
De asemenea, un pacient diabetic poate preveni sau amana aparitia retinopatiei diabetice daca reuseste sa-si controleze parametrii biochimici, in special glicemia. Aparitia unui glaucom acut facotoxic poate fi prevenita prin operarea mai din timp a unei cataracte foarte avansate, care e, de fapt, cauza acestui tip de glaucom. Banalele conjunctivite pot fi prevenite printr-o igiena riguroasa a mainilor, dupa cum si purtarea ochelarilor de soare cu lentila corespunzatoare poate preveni/amana leziuni maculare favorizate de radiatiile UV sau albastre.

Simptomul principal este scaderea vederii, vederea incetosata, sau "scurtarea" vederii - ochiul devine miop (nu mai vede la distanta, dar incepe sa vada mai bine la aproape).

Cataracta e o boala care se diagnosticheaza usor cu ocazia unui consult oftalmologic de rutina, prin examinarea de catre oftalmolog a polului anterior ocular cu biomicroscopul; dilatarea pupilei faciliteaza stabilirea diagnosticului, precum ajuta si la stabilirea tipului si localizarii opacitatilor cristaliniene. Odata diagnosticata cataracta, se pot utiliza si alte teste pentru a estima gradul de avansare a bolii: acuitatea vizuala, sensibilitatea la contrast, vederea de noapte, vederea color etc.
De asemenea, trebuie efectuate si alte examinari oftalmologice pentru a depista eventuale boli coexistente (glaucomul, degenerescenta maculara etc.)

Singurul tratament eficient al cataractei este cel chirurgical.
Principiile operatiei de cataracta constau in topirea si aspiratia cristalinului cataractat, care nu mai e transparent, si inlocuirea lui cu un cristalin artificial. Tehnica - deja clasica- se numeste Facoemulsificare si are la baza folosirea ultrasunetelor pentru "topirea" cataractei.
Tehnicile moderne presupun incizii din ce in ce mai mici, care implica riscuri minime de infectie postoperatorie si un control mai bun al dioptriilor cu care ramane pacientul dupa operatie.
Si cristalinele artificiale au cunoscut o dezvoltare extraordinara, cele mai moderne fiind dotate cu filtre speciale de protectie impotriva radiatiilor UV si albastre, sau ofera pacientului posibilitatea de a ramane fara ochelari dupa operatie.

Cataracta se opereaza cand stadiul evolutiv interfereaza si impiedica activitatea zilnica normala a pacientului
- Cataracta nu este o urgenta de tratament: ea nu trebuie insa amanata mult, deoarece in stare “coapta” este mai dificil de operat, riscurile sunt mai mari, iar vindecarea postoperatorie poate fi mai lenta
- Exista si cazuri care reprezinta urgente de tratament:
     - cataracta foarte matura (cataracta se poate “umfla” sau “dezintegra” in ochi, ducand la complicatii serioase: glaucomul secundar facotoxic, sau afectarea ireversibila a endoteliului cornean)
     - cataracta traumatica (in functie de leziunile asociate)
     - cataracta congenitala (se opereaza chiar in primele luni de viata, mai ales daca este unilaterala)

Cataracta NU poate fi prevenita, iar, odata aparuta, nu poate fi oprita in evolutia ei - toate cataractele evolueaza, mai repede sau mai incet, de la cateva zile (!), pana la 10-15 ani.