Distrofiile retiniene sau tapeto-retiniene sunt afectiuni dobandite genetic ale retinei, care afecteaza in grade diferite partea centrala si/sau periferica a retinei, avand drept consecinta scaderea progresiva si ireversibila a acuitatii vizuale.
Cea mai frecventa distrofie tapeto-retiniana este Retinopatia pigmentara, denumita popular si “Orbul gainilor”. Aceasta este cauza cea mai frecventa de pierdere a vederii pana la orbire, determinata de factori genetici.
Simptomele acuzate de pacient sunt:
- scaderea vederii, in special in conditii de seara sau noapte
- sensibilitate la lumina (fotofobie)
- afectarea vederii vederii periferice , cu dificultate de orientare in jur, sau dificultate de apreciere a denivelarilor (trepte, gropi, etc) – ingustarea campului vizual, pana la o vedere ca printr-un tub ingust
Diagnosticul afectiunii se pune pe:
- aspectul clinic – examenul fundului de ochi, a care pot fi vazute “depuneri pigmentere” de o forma specifica, incepand din periferie si evoluand, in timp, spre centrul retinei; exista si forme fara pigment, mul trmai greu de diagnosticat;
- in faza avansate, tot la examenul fundului de ochi apare o decolorare a nervului optic si subtiere a vaselor sanguine retiniene
- alte exemene: campul vizual, electroretinograma, teste sanguine genetice
Alte distrofii tapeto-retiniene afecteaza primordial centrul retinei: Boala Stargardt, care apare in special la tineri si adolescenti, Distrofia Fundus flavimaculatus si altele.
